joi, 30 decembrie 2010

SCRISOARE CĂTRE O PRIETENĂ DRAGĂ

Ileana Brie, dragă prietenă,


 Tare-mi pare rău că nu-ţi place modul în care mă aplec spre cele sfinte, adică spre cele care ar trebuii să fie SFINTE.
Crede-mă, dragă prietenă, că nu-s pornit, şi nu mi-am propus să-mi bat joc de slujitorii Domnului..aşa, că aşa vreau eu.
N-am nici porniri de "răzbunare" izvorîte din copilărie...Propun un film real şi pitoresc din copilăria mea de la Tămaşa, un sat sălăjean (waw! Europa va afla de Tămaşa). Acolo, relaţiile pruncilor cu POPA erau...speciale. Mamele noastre (adoptivă, a mea) ne ameninţau că dacă vorovim prostii şi dacă suduim, POPA ne taie limba. Aşadar, noi îl vedeam pe POPĂ ca pe un killer în serie. Apoi, io, băiat venetic şi sărman, eram hăţit de bade Ghiurcă, tutorele surorii mele, sfăt la biserică, să curăţ în fiecare săptămână "câcaturile", adică găinaţul porumbeilor...sus-sus, până la clopote. După, coboram în sfânta biserică, măturam şi îndreptam ciucurii de la covoare...Odată am auzit vocea lui Dumnezo care s-a răstit la mine de am crezut că mor: "IEEEŞI DIN ALTAR, PROSTULE ! N-AI CE COTA ACOLO!. Nu era Dumnezo, era bade Ghiurcă...Apoi, am fost cu POPA cu Iordanu şi m-a înşelat la banii cuveniţi...Noi, hoherii, nu ne spovedeam niciodată. De ce ? Pentru că ne+ar fi prins la capitolu de lege, aducător de limbă tăiată: AI FUUURAT ?. Da. Toţi, toţi eram hoţi! Furam mere din grădina lui Pamasica. Duminica mergeam la biserică. Nu totdeauna. Deci, aproape de loc. De ce ? De ce ???! Pentru că nu înţelegeam nimic. Şi POPA cânta mai rău decât Cristoreanu (ăla cu horea "hai lic, iară lic, lasă beau că io câştig)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu