Datorez descoperirea Bucovinei unui bun prieten, doctorului "de inimi", Ioan Paţiu. Tare nu-mi plac călătoriile şi greu mă urnesc dar, după multe insistenţe, m+am dus, futu-i!. Dacă nu m-aş considera un scriitor de mâna a doua poate că aş releva într-un mod mult grăitor contactul cu lumea fascinantă, copleşitoare, a acestui lăcaş SFÂNT. De fiecare dată când trebuia să părăsesc acest paradis - de la Tihuţa spre Bistriţa - aveam senzaţia că sunt alungat, de unde oare?, din paradis, sortit să re-intru în lumea cenuşie, la propriu, a vieţii cotidiene, cu ambalajul ei cu tot...la fel de cenuşiu. Culorile vii se estompau pas-cu-pas, kilometru cu kilometru şi trăiam sentimentul infinit de dureros al unui ALUNGAT, sortit exilului, nevoit să închidă obloanele, nevoit să tragă podul de la mal....Prietenul cred că trăia aceeaşi stare, pentru că până aproape de Cluj nu aveam niciun subiect de conversaţie...
Cu tot dezgustul, trebuie să mă întorc la aberaţiile întâlnite "acolo".
De pe alte meleaguri... printre alti calugari si calugarite care nu doboara paduri, nici nu alearga dupa niscaiva "donatii" (cu atit mai mult cu cit, a face apel la ajutorul semenilor, nu are nimic degradant). Chiar din contra, o maicuta pe care o cunosc de ani buni, se daruieste cu toate puterile ei celor ce vin sa se roage intr-un paraclis unde si eu adesea, la ceas de rugaciune, am trait momente incarcate de tainica bucurie!!!
RăspundețiȘtergereDraga Dane,
menestrel intristat, ai tot dreptul sa te razvratesti impotriva celor ce taie cu salbaticie padurile sau a celor care se veseleau... cine poate spune cu certitudine, din care motive de intristare...
Se cere sa avem mare grija in a discerne intre judecata de valoare si constatare!
Prima este intotdeauna colorata subiectiv de perceptia noastra individuala, influentata de experiente anterioare, de starea in care ne aflam, etc...
A doua reactie, aceea de a constata un fapt, se cere a fi neutra, fara nici cea mai mica coloratie emotionala... si de obicei, daca suntem solicitati sa o facem...
ca sa nu mai vorbim despre imensul pericol al judecatii care generalizeaza aplicind un comportament accidental la o intreaga categorie de oameni,cu atit mai mult cei care in cazul de fata, au ales calea lepadarii de sine pentru a se ruga pentru o lume mai buna...
Cred cu tarie ca ar fi cu folos sa incepi un pelerinaj pentru a intilni pe aceia care te vor ajuta sa-ti nuantezi punctul de vedere si sa aduci o reparatie la cele povestite mai sus.
Cu nestramutata nadejde, ileana