Colindă, colindă, bagă calu-n tindă / Şi-i dă fân să roadă / Şi-l ţucă su coadă...
În satul Tămaşa, locul copilăriei mele fericite, colidul acesta era "servit" spre învăţare copiilor tăntălăi care nu reuşeau sa înveţe pe de rost vreo colindă...Tot aşa, copiii care nu ştiau nicio poezie pentru serbare, ştiau una singură: "O găină rozosină, o căzut cu curu-n tină / Şi-o venit un cocoşel / Şi-o suit-o-ntr-o căruţă / Şi i-o dat un pic de puţă"
Prostia proştilor proşti (record de pleonasme) o voi strămuta la oraş, odată cu copiii de la ţară de acest soi, muta(n)ţi la oraş. Vai, vai, şi ce-au devenit... Dacă în pruncie îi motiva pruncia, ajunşi domni, să vezi ce (nu) crezi...Îi găseşti virgini în gândire şi acţiune cu precădere în preajma sărbătorilor, da, a sărbătorilor...
Ei (vai, da prea zic "ei") alearga disperaţi după cumpărături, căt mai multe CUMPĂRĂTURI ! (şi-aici îmi scade energia criticii, pentrucă apare firesc, autocenzura). E o fervoare, pe cât de artificială, pe atât de tâmpită. Carne, băuturi, prăjituri - toate pentru nişte triburi care n-au mai mâncat de-un secol...Da asta nu-i cine-ştie de grav....FĂRĂ A FI HABOTNIC (relaţia mea cu CEL DE SUS nădăjduiesc că există, fără de intermediari însă, iubind şi rugându-mă...aşa cum vreau eu), de când sunt la oraş, N-AM AUZIT VORBINDU-SE DE NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS. În ecuaţie, musai, trebuie să intre şi EL. Nu ? De aceea, pe dragii mei ţărani nu-i prea iubesc...Şi. de sărbători, mint, condamnabil de mult. Nu mă duc la ei "la colindat" pentru că actul acesta -obligatoriu sacru- în condiţii creştineşti, nu-i altceva decât o behăială (în care DOMNUL e invocat într-o cântare miorlăită, inexpresivă, gen manea). Şi'atunci. mă eschivez, mint...că-s "plecat"...De fapt rămân acasă, mă rog în stilul meu şi, culmea, mă simt BINE.
O colindă distorsionată de mine:, dedicată lor "Şarpe de te-a durea capu (de la bautură, zic io) Ieşi în drum şi coatăţi leacu.
PS. Deunăzi am fost invitat de o prietenă de suflet, mare-mare suflet, Ileana B. la o seară de colinde şi de SPIRIT generat de acestea. Alienat de "viaţa colindelor" artificiale cântate de atâtea decenii, am reacţionat ca un om speriat şi chiar "ostil" în faţa cui ? A cui; totuşi ? În faţa SINCERITĂŢII MESAJULUI; A CÂNTULUI SINCER-TRĂIT. Mulţumesc Ei şi prietenilor ei care, înstrăinaţi de ţară, au păstrat în suflet, nealterat,FRUMUSEŢEA CALDĂ A MESAJELOR SFINTE
În satul Tămaşa, locul copilăriei mele fericite, colidul acesta era "servit" spre învăţare copiilor tăntălăi care nu reuşeau sa înveţe pe de rost vreo colindă...Tot aşa, copiii care nu ştiau nicio poezie pentru serbare, ştiau una singură: "O găină rozosină, o căzut cu curu-n tină / Şi-o venit un cocoşel / Şi-o suit-o-ntr-o căruţă / Şi i-o dat un pic de puţă"
Prostia proştilor proşti (record de pleonasme) o voi strămuta la oraş, odată cu copiii de la ţară de acest soi, muta(n)ţi la oraş. Vai, vai, şi ce-au devenit... Dacă în pruncie îi motiva pruncia, ajunşi domni, să vezi ce (nu) crezi...Îi găseşti virgini în gândire şi acţiune cu precădere în preajma sărbătorilor, da, a sărbătorilor...
Ei (vai, da prea zic "ei") alearga disperaţi după cumpărături, căt mai multe CUMPĂRĂTURI ! (şi-aici îmi scade energia criticii, pentrucă apare firesc, autocenzura). E o fervoare, pe cât de artificială, pe atât de tâmpită. Carne, băuturi, prăjituri - toate pentru nişte triburi care n-au mai mâncat de-un secol...Da asta nu-i cine-ştie de grav....FĂRĂ A FI HABOTNIC (relaţia mea cu CEL DE SUS nădăjduiesc că există, fără de intermediari însă, iubind şi rugându-mă...aşa cum vreau eu), de când sunt la oraş, N-AM AUZIT VORBINDU-SE DE NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS. În ecuaţie, musai, trebuie să intre şi EL. Nu ? De aceea, pe dragii mei ţărani nu-i prea iubesc...Şi. de sărbători, mint, condamnabil de mult. Nu mă duc la ei "la colindat" pentru că actul acesta -obligatoriu sacru- în condiţii creştineşti, nu-i altceva decât o behăială (în care DOMNUL e invocat într-o cântare miorlăită, inexpresivă, gen manea). Şi'atunci. mă eschivez, mint...că-s "plecat"...De fapt rămân acasă, mă rog în stilul meu şi, culmea, mă simt BINE.
O colindă distorsionată de mine:, dedicată lor "Şarpe de te-a durea capu (de la bautură, zic io) Ieşi în drum şi coatăţi leacu.
PS. Deunăzi am fost invitat de o prietenă de suflet, mare-mare suflet, Ileana B. la o seară de colinde şi de SPIRIT generat de acestea. Alienat de "viaţa colindelor" artificiale cântate de atâtea decenii, am reacţionat ca un om speriat şi chiar "ostil" în faţa cui ? A cui; totuşi ? În faţa SINCERITĂŢII MESAJULUI; A CÂNTULUI SINCER-TRĂIT. Mulţumesc Ei şi prietenilor ei care, înstrăinaţi de ţară, au păstrat în suflet, nealterat,FRUMUSEŢEA CALDĂ A MESAJELOR SFINTE
Dan, ca de obicei, ma surprinzi in cel mai placut mod, si ma faci sa rad cu lacrimi citind blogul tau, scornind priviri atacatoare din partea colegilor mei de birou, care nu inteleg care e motivul pentru care eu rad asa bine... Se gandesc probabil ca am gasit ceva foarte amuzant in rapoarte.. Poate ar trebui sa ii invit sa citeasca si ei, sa se destinda putin si sa ia aminte!!!!
RăspundețiȘtergereToata lumea e orbita de "spiritul" sarbatorilor, fericiti ca au o prima de Craciun cu care pot sa se ghiftuiasca mai bine, sa bea mult mai mult (decat prevede orice lege) sa faca cadouri mai scumpe si mai lipsite de "valoare", sa simta si ei ca orice om normal sarbatorile...
Si totusi, sunt curioasa cati dintre ei chiar "simt" perioada asta ca si ceva sacru, cati dintre ei isi amintesc in timp ce imbuca din bucatele lor minunate la semnificatia Craciunului... Pentru multi "oraseni", e doar o scuza tampita de a-si iesi din ritm, de a mari nivelul de colesterol si de a-si lasa afectat ficatul. Ca pana la urma, si "behaiala" de care vorbeai, e doar un pretext de a-si umple burdihanele de bunataturi.. ca deja, pe la jumatatea colindului sunt insetati si se opresc pentru a celebra evenimentul cum stiu ei mai bine, cu multe paharele de tuica, sau in cazul altora, cu bauturi "mai rafinate"...
Dragul meu prieten, astept cu nerabdare sa ne vedem, ca mi-e dor de tine!
Dora P.
Menestrel intristat la amintirea a oaresce colindatori ametiti de generozitatea gazdelor vizitate, intr-un sat de munte uitat de lume...sau de aceeasi colindatori rataciti la capat de urbe, obositi si cine poate stii... poate nu chiar in culmea fericirii ...
RăspundețiȘtergere(in traditia ortodoxa neexistind sarbatoarea carnavalului dinanintea postului pastelui, nu prea sunt ocazii de socializare eliberate si mai ales eliberatoare, chiar si pentru citeva clipe, de constringerile unei existente impovarate de nevoi); astfel, Copilule, nu te necaji peste poate caci cuvintele colindelor lucreaza in inimile celor ce le cinta dupa puterea intelegerii fiecaruia, intr-un chip tainic...si la ceasul sorocit, o lacrima de emotie se prelinge pe sufletul iluminat de minunea Nasterii Pruncului Pruncilor! Hristos se naste si noi vom umbla sa colindam si sa implinim obiceiu' din strâbuni, cu tine Dane, in inima si in gând! Iti dorim cu tot dragul inimilor noastre, Craciun senin! ileana