ŢIRIAC, KILLER ÎN SERIE

Mândru mi-s că nu-s baştan. M-a ferit Dzeu de pacostea asta. Doar "pacoste" pot să-i spun situaţiei în care baştanul nu mai găseşte sau nu mai poate găsi plăcere (în sex, cultură, croaziere...sau în alte chestii doar de ei gustate), şi, în fiecare iarnă, aterizează într-un "trensilvenien"- trib, la ucis de porci mistreţi. Nu spun "vânătoare", căci nu-i vorba despre aşa ceva. Atâta vreme cât hăituieşti nişte biete animale, într-un spaţiu închis,ocol împrejmuit de un gard electificat,anulându-le şansa minimă de-a se apăra, atunci asta nici măcar sport nu e, ci măcel e. Ţiriac, cel mai bogat şi cel mai urât rumân (personal, n-am văzut un bărbat mai urât şi mai "antipatic"...nu mă pot dumiri cum de l-a plăcut Andreea Marin -fireşte, înainte de-a fi "eu sînt mamă!", nu înţeleg "cum", dar, dacă mă străduiesc, pot înţelege "de ce"), cu un orgoliu nemăsurat, nu dă explicaţii nimănui, nici măcar prea-firavelor asociaţii de protecţia animalelor. Îl doare-n p..."e domeniu privat,şi fak ce vreu io!".
Cred că niciun om normal la cap n-are cum să nu se simtă rănit când vede şi aude ştiriste zâmbitoare, reporteri zgribuliţi dar tenace, împrăştiind "ştiri" despre "performanţele" coioşilor de dincolo de gard, despre "câţi porci au vânat până la această oră"...despre "elita" mondială participantă, "elită" care renunţă la aşi duce colesterolul acasă, în folosul unor aziluri de("exterminare",le zic eu) bătrâni.
Musai, vă mărturisesc nişte plăceri de-ale mele, om mărunt ce sunt. La circ am fost o dată şi gata. M-aşi mai duce dacă în tribună ar sta animalele, şi, odată cu ele, să aplaud numere de circ petrecute în arenă, cum ar fi: "om sărind prin cerc de foc"-dresat şi supravegheat de maestrul Leu,sau, "om cu cap de tigru-n gură", număr de senzaţie al maestrului Tigru. Dar, cel mai mult şi mai mult, îmi plac ştirile care spun cam aşa: "la o partidă de vânătoare ce a avut loc în zona...a avut loc un grav accident mortal...din greşelă,confundat cu un porc mistreţ, un vânător a fost împuşcat mortal"; sau: "ministrul agriculturii, participant la o vânătoare organizată de A.Năstase, a fost grav rănit în zona inghinală (zice-se că la acea partidă, "marele trofeu" ar fi fost un coi)", sau:"...la corrrrida din...a avut loc un grav accident...taurul l-a luat în coarne şi la târât pe torrreador", sau: "la o partidă de vânătoare, un vânător şi-a descărcat arma în cap". Ştirile de acest fel îmi plac la nebunie şi le urmăresc în toate reluările. Sadic? Poate. Ei, şi ce ?! Foarte rar, animalele chinuite se răzbună cum pot şi ele.
Revenind la "zona inghinală" Balc, proprietatea marelui om de afaceri Ţiriac, căruia, Ilie Năstase, nu i-a văzut niciodată dinţii), reţinem ştirea că în acest an a participat şi odrasla maestrului în ucis porci, I.I.Cocaină Jr.
An de an visez şi aştept cu ardoare, veşti şi ştiri interesante. "La Balc s-a produs o mare nenorocire. "Elitele" au fost atacate de mistreţi şi-au plecat acasă fără coaie...Autorităţile au închis zona şi o vor amenaja ca loc de recreaţie şi tratament pentru bătrâni... Cete de ţigani au furat gardul electrificat şi l-au dus la fier vechi...Ţiriac s-a călugărit şi a dat toţi banii săracilor din ţara care l-a făcut domn...Junioru a publicat cartea Dezintocsicarea rapidă...
Mai aştept, că n-am ce face.
"BINECUVÂNTAŢI ANIMALELE ŞI COPIII!". Poruncă sfântă pentru urechi surde...de "elite"(şi nu numai). Ha!

BĂSESCU - "model tunisian" ?

Image via WikipediaEmanaţie hâdă a poporului său, Băsescu minte de stinge. Pozând la început în prieten de gaşcă,vesel imbecil, băşcălios şi guraliv, precum un veritabil membru din "Clubul viitorilor alcoolici",odată cu prea multele muşcături de cur, constant aplicate de către presa neobedientă, prieteul a devenit colţos, cârcotaş,intrigant, insinuant, cinic şi sadic, în cele din urmă. S-a înconjurat de o seamă de nulităţi adulatoare ce apar ca nişte clone teleghidate. Prima-prim-clonă, Emil Boc, e cea mai sinistră. Emil Boc îmi aminteşte de calul împăratului Caligula, cal pe care dictatorul l-a ridicat la rang de senator şi îşi obliga oaspeţii să bea din vasul dobitoacei. "Prestaţiile" lui Boc nu le depăşesc pe cele a pomenitului cal. Mai uman, Mircea Dinescu dixit: "când piticu se urcă în vârfu parului, nu-l dai jos nici cu pompierii". Banalităţi ştiute: neavând personalitate, talent, şi nici caracter, mediocrităţile au în schimb două "calităţi" incontestabile: tenacitate şi tupeu, mult tupeu.Nu-i destul, credeţi?. Ba-i destul! Exacerbându-şi cele două calităţi, ajung sus-sus, înaintea şi în detrimentul celor blagosloviţi, talentaţi dar neştiutori sau novici înotători la stilul "apucat" sau "dat-din-coate"(la "stilul flutur", îl avem campion pe suceveanul Flutur, cel degrabă aducătoriu de lumină sfântă de la Ierusalem, dar şi mare cărturariu în letopiseţe cu dobitoace pe movile bucovinene. Pare a fi, nu zic că şi este, un idiotu).Boc e inodor, incolor, deci nu există. Mă gândesc la el ca la o stafie coborâtă din mocănime, speriind lumea cu versete băsesciene...Sunt tare preocupat cum va fi întâmpinat de clujeni, atunci când se va întâmpla "că dacă Boc nu e, în sfârşit nu e" (vai mie, ce sărăcie de inspiraţie!"). Probabil că va primi nişte pumni în coaste, probabil, poate fi şi mai rău. Cert e că îl va găsi pe actualul primar, Sorin Apostu,acest Dinu Păturică din "Ciocoii vechi şi noi", trepăduş lăsat de el, veterinar libidinos cu un singur merit: i-a plimbat cu "jipanu" lui pe Băsescu şi pe Boc în campania electorală din judeţ. Pe model clasic, s-ar putea ca şi Veterinaru să nu-l mai "recunoştească" pe figurant.Că nu va mai fi nici Apostu, e foarte sigur. Dar nu-l compătimesc. Acest Dinu Păturică îşi va găsi un post cald de "controlor de cărnuri", va mai găsi o "cantină privată" în care să mănţnce pe futu-i pomana, iar frigiderul său va fi mereu happppy.
O altă CLONĂ dezaxată, intermitent scoasă din priză, e ministrul Gabriel Oprea. Gaby ăsta, făcut general cu patru stele de către Băsescu, ca semn de recunoaltere, recunoştinţă a poporului, pentru cât de vitejeşte a numărat el izmenele soldaţilor, în întrega-i carieră militară, precum şi pentru destoinicia-i notorie de a face AVERE. Găbiţă e profund recunoscător lui Băsescu şi lui Boc, adică tot lui Băsescu, pentru ajutorul neprecupeţit în munca lui de-i fu.. pe militarii în rezervă, adică de-ai ajuta,spune el, scopind şi făcânu-şi cruci.
Famiglia Băsescu n-are probleme. Banchetuieşte, prosperă, cântă şi dansează...trăieşte fain, ce mai. Îmi vine să mai spun încă o dată în "ce-i doare" pe ei de naţie.
Băsescule, n-ai vrea să pleci? Uită-te la Tunisia!. E foarte simplu. Dacă m-ai întreba unde, ţi-aş recomanda Croaţia, sau Franţa, sau Germania. Un sfat prietenesc: Pentru nimic în lume,rogu-te, nu fugi la Târgovişte!

S O S ROMÂNIA !

Image via Wikipedia(later in English)

Problema gravă a României nu e cauza unui cataclism natural. Foametea şi deznădejdea nu sunt nici consecinţele unui război mondial. Criza mondială? Se invocă criza? Just. N-avea cum să nu atingă şi România. Ţinând cont că România trece printr-o criză care durează de mai bine de cincizeci de ani, adevărata criză a României contemporane este MINCIUNA şi HOŢIA, aduse la rang de LEGE. Constituţia României e doar un TEXT al democraţiei, eludat şi terfelit funcţie de interesele politice. Membrii acesteia sunt, preponderent, vocea POLITICULUI. E o CURTE profund bolnavă, însă, iubitoare de DICTATURĂ. Peştele de la cap se-mpute, nu-i aşa. Mulţimea e mai mult decât derutată. Au fost "legiferate" tăieri salariale ale unor categorii ESENŢIALE în societate: profesori, medici, funcţionari publici, poliţişti, militari, artişti...Principalul vinovat? Băsescu? Nu! Poporul e vinovat. El l-a ales şi l-a reales.(E clar, la ultimul scrutin, Băsescu a fraudat voturile din diaspora: ca să aibă un "plus" faţă de Geoană, la Paris, au votat...o mie de votanţi/minut. Ha!). Cu imensă ruşine, recunosc că şi eu l-am votat la primul mandat, ba chiar am "plâns" când parlamentul l-a suspendat...şi m-am certat cu prietenul(îmi place să mă cred că sunt prieten cu domnia-sa, sincer) Cornel Nistorescu - cel mai lucid şi plin de elocinţă jurnalist din România, singurul care nu s-a lăsat manipulat - dovedindu-mă astfel, ce?, mare fraier-fraierit. Papagal, ce mai!
Eu, abia în noul mandat Băsescu, l-am văzut hidos, un şmecher de-o abilitate diabolică. Că e tătar şi că nu-i român sadea, nu deranjază pe nimeni...Nu ştiu de ce am pomenit acest aspect. Poate doar dintr-o deformaţie culturală de-a mea, care, lângă tătar, pune şi termenul SADIC.
Îl văd ca pe DIAVOLUL în persoană. Mă uit şi la chipul lui. E omul care îmbătrâneşte urât. Cu imaginaţie fără efort, pe chelie, îi văd două corniţe specifice. Râde sardonic...şi-l doare-n p... de popor. Iar pe popor îl doare "tot acolo" de ce se întâpmlă cu El-, poporul.Mai mult, El-poporul, leşină la cozile de plată a impozitelor. Pensionarii, candidaţi la exterminare, sunt primii care dărâmă ghişeele de plată a taxelor şi a impozitelor, imediat după revelion. Lumea pare consolată. "Asta e!", par să zică. Dar nici unul nu mai adaugă "Mai rău să nu fie!". Ştiu, dragi prieteni, că vă înşirui o seamă de banalităţi, ştiute de voi. Nu-s analist politic. N-am talent pentru asta. Ei, şi? Înainte de a mă sinucide (sunt serios preocupat de ieşirea din acest peisaj sinistru), cred că sunt dator să vă "relatez" despre binele pe care ni-l face regimul, "bine" la care asistăn impasibili, doar spre folosul lor. Cu mijloacele-mi modeste. voi reveni. Până atunci? Încercaţi să vă salvaţi, salvând România!(sună tare patetic! oare? Dacă puteţi. Nu puteţi? Nu cred.
(pe f curând)

DECĂDEREA UNUI FRUNTAŞ DECADENT

Image via WikipediaPrietenului meu, Dorin Petrişor, ziarist "rău", tânăr critic literar...singurul, de-a cărui "critici" mi-e teamă...adică nu mi-e teamă, dar le iau în SEAMĂ.


Povestea se petrece tot la Fabrica Fabricilor de Maşini. Acolo unde eu eram "activist cultural".
Acolo unde trebuia să vină în vizită tovarăşul Nicolae Ceauşescu. S-au făcut pregătiri peste pregătiri, dar tovarăşul n-a intrat şi pe la noi...Futu-i! Aproape că şi noi am plâns alături de Domnu Director.

Liniştea fabricii nu fu tulburată decât de găuritorul Boton, fruntaş în găurire. Acesta "instală" o muncitoare găuritoreasă, ucenică,în dulapul lui de scule, pe o lădiţă,în aşa fel încâtcapul ucenicei să fie la nivelul şliţului salppetei lui, şi, cu faţa spre dulap, făcându-secă măsoară cu şublerul nişte găuri făcute de el, dădea din fund în ritm de "du-te-vino". Şeful de secţie care trecu prin preajmă era pe punctul să facă apoplexie, privind cu gura căscată, dar fără aer,acel tablou supra-realist de sex oral pe fond de găurire...Conducătorii fabricii se arătară atât de şocaţi de întâmplare încât nu ştiau cum să formuleze "actu de indisciplină" pentru darea afară din partid a lui Boton. Convocară de urgenţă membrii de partid la şedinţa de excludere a tovarăşului Boton. Cel puţin trei membi de partid trebuiau să comenteze evenimentul şi să-şi manifeste indignarea şi totala dezaprobare. Să propună excluderea. Primul membru de partid: "Daţi-mi voie să-mi exprim şocarea produsă de tov. Boton, care contravine moralei bunului gust şi eticii şi echităţii socialiste. Dezaprob şi combat modul dăunos în care s-a comportat tov. Boton faţă de tovarăţa ucenică, care cred că sunt în asentimentul tuturor că trebuie transferată de urgenţă la "Avicola", fabrică de găini, cum a zis şi tovarăşul secretar de partid. Vă mulţumesc pentru atenţie, atât am avut de spus". A doua tovarăşă: "Stimaţi tovarăşi. daţi-mi voie să nu pot respira de revoltă că asemene lucru se întâmplă în fabrica noastră. Eu sunt femeie cu copii şi n-am crezut niciodată că aceste lucruri se pot face. Şi încă într-o unitate socialistă ca asta. Această faptă fără morală jicneşte fiinţa umană care suntem noi femeile. Eu sunt crescută la ţară într-o familie săracă şi n-am auzit în veci ca un tovarăş ţăran să facă ce a făcut tovarăşu Boton. Propun excluderea membrului dintre membrii, ca să fie învăţătură de minte pentru toţi care ar putea să contravină contra normelor noastre în vigoare. Eu atât am avut de spus".
Al treilea tovarăş: "Eu nu ştiu ce să zâc. Eu cred că tovarăşu Boton primeşte reviste capitaliste din care a învăţat să facă aceste fapte urâte care nu se întâmplă pe meleagurile noastre. În ţara noastră care musteşte de istorie bună şi străbună nu cred că s-a petrecut aşa ceva. Să vorbim, de exemplu, de Ştefan cel Mare. Credeţi cumva că el ar fi făcut aşa ceva?!, credeţi cumva că el a auzit despre aşa ceva?! Ştefan a ştiut ca să lupte ca să devină OM...". "Tovarăţu, lasă-l pe Ştefan şi treci la subiect!" - îl mustră secretarul de partid. "Eu nu ştiu ce să zâc. Trebuie dat afară din fabrică, chiar dacă-şi va face autocritica. Propun ca ucenica să nu fie dată afară din uniune tineretului comunist deoarece e prea tânără şi ar fi rău să plece la "Avicola" cu o asemenea ştampilă-n frunte. Eu atât am avut de spus".
Cuvântul secretarului de partid: "Tovarăşi, mă bucur că sunteţi combativi. Răul trebuie tăiat de la rădăcina pomului. Asta-mi aminteşte de niţte versuri celebre învăţate la şcoala profesională din Bistriţa: "Sunt măr de lângă drum şi fără gard...Îi...Hai drumeţule şi ia-ţi mere că nu trebe să dai la nime socoteală"...Aşa, stimaţi tovarăşi, se-ntâmplă şi-n viaţă. Dacă faci bine, nu trebe să dai la nime socoteală şi-ţi iei câte mere doreşti, dacă faci rău dai la toată lumea socoteală şi, scuzaţi-mi vorba, o beleşti! Tov. Boton, tu nu mai faci parte dintre noi! Şi-ţi luăm şi titlul de FRUNTAŞ! Tu o vreme o să rămâi ca un măr cu o singură poamă pe care N-O DOREŞTE NIME..."

Înainte de "BĂSESCU, RO Calamity"

Continuăm poveştile reale din lumea comunistă românească, palpitantă, tragicomică, sub cerul cenuşiu din acea vreme - "culoare" care încă nu s-a diseminat...

Fugind de realitatea "cea crudă şi nedreaptă", am înfiinţat o "Brigadă artistică de agitaţie". Impropriu "artistică", mai mult "de agitaţie". Agita beţivii din fabrică, chiulangii şi secţiile "leneşe" (vai, ce harnic mă simţeam eu!). Informaţiile stricte le primeam de la partid şi de la sindicat. Acesta din urmă era numit de către muncitori, SINDICĂCAT! Deoarece se ocupa doar de mături, cârpe de şters maşini, serbări de Moş Gerilă, de adunat cotizaţia şi de alte mărunţişuri...
Ca regizor şi textier ce eram, trebuia să caut şi "artiştii" inerpreţi. Lucru uşor. Mi s-a recomandat să caut artiste la secţia vopsitorie, loc în care erau adunate de prin oraş fetele care...nu doreau să se mărite. Fetele m-au primit cu braţele deschise şi n-au negociat altceva decât timpul repetiţiilor. Fireşte, toate vroiau "artă", dar asta să se facă din timpul programului lor de vopsit maşini. Artistele erau haioase şi dacă aş fi avut veleităţi de om de ştiinţă, dimpreună cu ele, aş fi scos un compendiu cu înjurături. Probleme serioase aveau cu "versurile" mele ce trebuiau musai memorate, "versuri" încărcate cu atâta stupizenie încât râd şi voi râde până la adânci bătrâneţi. Fetele, săracele, trebuiau să cânte sau să recite în spectacolele din fabrică, acompaniate de un acordeon cu trei clape lisă:
"La, la, la, la, la la
Fabrica noastră-i fruntaşă
La, la, la, la, la, la
Niciodată nu se lasă
Oamenii o trag cu spor
Pentru al nostru viitor
La, la, la, la, la, la"

sau:

"Să vă spun de Găzdac
Poate îi găsim un lec
Că în rânduri repetate
E-n stare de ebrietate
Şi provoacă des scandal
Oare când va fi şi treaz?"

Ultimele versuri versuri au produs prima "victimă".După spectacol, artista care, cu pasiune, le recita, a fost hăţită de păr şi ameninţată tocmai de
Găzdac. "Tu curvă, dacă te mai aud încă o dată că te legi de mine, te bat ca p-o hoaţă de cai, futu-ţi..."(Găzdac dixit). O altă artistă proslăvea meritele a două găuritorese fruntaşe: "Elena şi Marc Maria / Ne-asigură găurirea!". La versurile pomenite, muncitorii s-au pus pe râs. Probabil că, plini de imaginaţie, se gândeau la alt fel de "găurire".Ruşine!. Secţia Sculărie n-a scăpat necriticată:"La Sculărie mai sunt probleme / Şi înc-o să mai fie / Da nu-i păcat, măi, frate / Să faci planu pe jumătate?!"
Chiar aşa!

(urmează "decăderea unui fruntaş găuritor")

(2) BASESCU, ROMANIA'S CALAMITY

(feel free to)translate this page into English

Apoi a venit Ceauşescu. Prima reacţiie a fost aceea de respingere. Sătenii comentau: "ăsta nu-i bun că-i oltean...oltenii n-au nici măcar closet pă lânga casă, au numa o groapă şi doi pari, unu împlântat lângă groapă, şi unu în mână, ca să deie cu el după muşte şi câini. N-au nici gard şi n-au nici grajd..." După o vreme, le-a plăcut de el.Punctul culminant a fost atins odată cu invadarea Cehoslovaciei de către ruşi. Comentarii şi sfadă: "vezi mă, ce curajos îi olteanu?, le-o zâs <...perialiiştii ăştia sovietici n-au ce cota în Cioslovacie!>, apoi,câteva zile mai târziu,badea Silvian: "Ceauşescu ar trebui să tacă, că i-or fute una ruşii păstă gură, di-o vedea el tăt imperialişti!". Se ştie apoi ce-a mai făcut Ceauşescu: a ţinut ţara în izolare, sărăcie, frig. La şcoală eram învăţaţi că trebuie să fim mândrii că trăim în Republica Socialistă România.Dictatura şi cultul personalităţii au fost primite cu supuşenia unui popor, popor lipsit de curajul de-a riposta. S-au înmulţit activiştii de partid şi membrii acestui partid. Programul tvr naţional, singurul existent, s-a redus la două ore, program în care se preamăreau realizările economice, program în care apăreau actori şi cântăreţi obedienţi care, prin vers şi cântec, glorificau cu neruşinare, cuplul Ceauşescu. Departe de a fi un protestatar, lucrând într-o fabrică producătoare de maşni(după proiecte nemţeşti din anii 40. Aici mai deschid o paranteza: prin 87, conducerea fabricii, gândind să modernizeze producţia de maşini de rectificat, a achiziţionat o maşină de acest fel tocmai din Suedia...dar n-a fost cu noroc: maşina-prototip, la descărcare în portul Constanţa, a căzut în Marea Neagră iar după ce au recuperat-o au adus-o la fabrică cu "parametrii" plini de rugină), m-am refugiat în "activităţi" care, trebuie să recunosc, mi-au făcut viaţa mai uşoară. Aduceam cărţi şi gestionam un stand cu titlul "Cartea la locul de muncă",am înfiinţat o brigadă atistică de agitaţie şi am organizat "descinderi" cu toată fabrica la spectacole de teatru şi de operă. Le vom lua pe rând. La standul "Cartea la locul de muncă" veneau muncitori şi funcţionari din fabrică şi cumpărau cărţi. Dar veţi vedea cum. Centrul de librării făcea nişte pachete, în pungi de plastic transparente sigilate. Astfel, un cititor care dorea Balzac, îl găsea în pungă cu cartea "Agricultura socialistă", pe "Idiotul" lui Dostoievski era musai să-l cumpere alături de "Poezii patriotice" sau "Alimentaţia raţională". Într-o zi a venit la mine un maistru cu funcţie în partidul comunist şi mi-a vorbit aşa: "Mă Copile, trebuie să m-ajuţi să reţolv o treabă familiaRĂ.Nevastă-mea o fost în vizită la o dostoriţă şi acolo o văzut o biblotecă mare, şi de-atunci tot m-a futut la cap să-i cumpăr bibliotecă. I-am cumpărat biblioteca "Lina", da amu nu-i mulţumită. Vrea şi cărţi în ea...Şi nu ori ce cărţi. Îi trebe numa cărţi cu copertă tare, că în bibliotecă n-avem niciuna. Ba, avem colecţia la "Munca de partid", la care-s abonat. Da aia-i subţire şi moale şi stă ca pula în biblotecă. Fă tu bine şi alege-mi şi amu şi pă viitor tot ce ai carte cu copertă tare, să steie bine în bibliotecă şi să-i închid gura la nevastă. Pentru asta, o-i da o bere!".....
(va continua)

BASESCU, ROMANIA'S CALAMITY (1)

(feel free to) translate this page into English)

Nu sunt analist politic, sunt doar un modest prozator care se joacă cu umorul. Dar tot ce se intâmplă în jurul meu, mă scoate din umor sau mă adânceşte în acesta, până la tristeţe.
Voi proceda la a vă prezenta un "film" real din copilăria mea,"film" în care veţi vedea cum era percepută politica, prin sufletul copilului de la ţară, bombardat de "informaţii" controversate venite di regimul comunist în plină consolidare.
Am prins sfârşitul lui Gheorghe Ghiorghiu Dej. Acest stalinist a murit şi el. Satul meu a suferit cumplit. Satul a fost chemat prin tobe la căminul cultural ca să vadă înmormântarea "tovarăşului". Letiţia, din gaşca noastră de copii, a plâns ca o proastă, de parcă era neam cu mortu. La radio dădeau numai muzică de mort, adică muzică simfonică. Nu asculta nimeni. N- plâns nimeni, totuşi. Pe vremea lui Gheorghe Ghirgiu Dej o duceam bine. În magazin se găsea halva turcească, bomboane şi biscuiţi. În satul nostru se adunau toate satele din jur ca să cumpere pâine şi făină. Noi, copiii, eram mândrii. Ziceam chiar " ce-ar face pulalăii ăştia de pe sate, dacă n-ar fi Tămaşa, satu' nost'. Numa' noi le dăm pită şi fărină".
Eram - noi, copiii- fericiţi că trăiam în România noastră socialistă, şi nu în America Citeau ziarul şi-i auzeam: "ioi, ce rău o duc americanii!. Uită-te că n-au nici unde dormi, dorm pă su poduri în cutii de carton, uită-te la fotografiile ăstea...Ioi". În ziar mai zice că capitaliştii îs "dăunători" iar noi, copiii, gândeam cât de scârbos e să fii "dăunător". Că aşa, "dăunători", le ziceau şi la gândacii de colorado de la colectiv pe care îi înecam în petrol când mergeam cu toată şcoala la cules. Unde? La colectiv. La noi era fain. Aveam vaci, aveam mină de cărbuni, aveam ziua minerului, baluri la cămin, filme cu ruşi şi cu Sara Montiel, sosită cu caravana la Cuzăplac, da şi la Tămaşa...

continuare la SCRISOARE CATRE O PRIETENA DRAGA

Dragă prietenă, Ileana Brie
Nu dau vina pe educaţia din satul copilariei mele. Noi, copiii, nu ne spovedeam deoarece nu puteam răspunde cu "nu" doar la întrebarea "Ai preacurvit?"...
Tare mi-ar părea rău să nu crezi că intenţia mea nu e aceea de aţi jigni sentimentele şi de a persifla credinţa ta sinceră.
Dar nu înţelegeam nimic dit tot spectacolul bisericesc, şi nu-l ţnţeleg nici acum. Mă intrigă ţoalele popilor, cu caftane pe care le-ar înălţa pâna la cer dacţ i-ar lăsa gravitaţia. Poleială multă şi cântece, adică texte behăite...din care nu ţnţeleg nimic, NIMIC. Zic că dacă ne-ar vizita din când Isus Cristos, le-ar da peste caftane, le-ar smulge robele aurite, ar răsturna tarabele cu lucruri "sfinţite" de la mănăstiri şi i-ar trimite pe călugări la dezalcolizare...Ar arnca moaştele a atâtor "sfinţi"...de care oile credincioase îşi freacă portofelele, ca să-i ajute să aibă bani, şi lenjeria intimă, ca să aibă parte de ...de ce ?, de sex?...Doamne, Dumnezeule ! E atât de plină lumea de sfinţi, de moaşte şi de lucruri "sfinţite" încât lumea nu mai are timp să se gândească la Cel De Sus. Poate că s-ar gândi dacă...ar câştiga la loto 6 din 49. Ştiu, ştiu, dragă prietenă, că există şi preoţi devotaţi Domnului, ştiu că aceştia nu fac parte din cohorta de preoţi simulatori de credinţă, din categoria funcţionarilor în cele crştineşti, avizi de câştig şi opulenţă. Îţi dau un exemplu în acest sens. Cu mulţi ani în urmă, lucrând într-o redacţie, am cunoscut un bătrân preot greco-catolic (din Floreşti). Acesta m-a ascultat şi , culmea, nu părea deloc intrigat de "aversiunea" mea faţă de popime. A făcut o pauză, apoi mi-a zis: "te înţeleg, dle Trif, şi nu te condamn...Handicapul tău e acela că, de-a lungul vieţii tale, nu te-ai întâlnit şi cu PREOŢI. Te-ai întâlnit doar cu POPUŢI. Dar să ştii că mai există şi PREOŢI". Îl cred. Şi totuşi prefer să mă rog în catedralele verzi din mijlocul pădurii. Şi, parca-parcă, nu-mi doresc o viaţă veşnică. Îmi ajunge viaţa de până acum. Poate că e mai interesant  să trăiesc şi să dispar precum o plantă sau, mărog, precum o buruiană. Nu te supăra, prietenă! Te sărut frăţeşte pe obrajii tăi frumoşi. Cu drag, io, prietenul tau, zis şi Dan Trif