DE SARBATORI, SĂ RÂDEM UN PIC (1)

Într-o seară frumoasă de iarnă, într-un Ajun de Crăciun, îmi bate la uşă un prieten din presă (Victor L.) şi insistă şi insistă să ies din casă şi să mă duc cu el la colindat, la prietenul nostru, poetul Ion Mureşan. Oricât m-am eschivat şi-am refuzat...m-am trezit într-un taxi în drum spre, spre.. Ajunşi acolo, supoare! Casa era plină de musafiri, toţi "presari".Prietenul care m-a luat cu arcanu, le-a zis: "Scoateţi vodca, am câştigat pariu, l-am scos pe grasu din casă!" Râsete. Eu, "grasu", m-am simţit tare ofuscat, văzând c-am fost luat drept "obiect" de pariu...Răzbunare! Cerem răzbunare! Şi-am purces. Prima victimă: Ana, soţia prietenului poet. (proastă inspiraţia mea. Ana era cea mai inofensivă fiinţă de pe pământ). I-am zis Anei: "Pot să-mi las paltonu pe cuier, fără să-mi umble cineva prin buzunare? Ana ( era prima sa întâlnire cu "grasu"), a roşit şi mi-a zis: "Vai de mine, sigur că puteţi. Nu umblă nimeni la paltonu dvs". M-a invitat la masă şi s-a străduit să fie o gazdă bună.(prietenii mei erau deja chercheliţi, m-au ignorat, se uitau la etno tv) Ana ? O femeie frumoasă, cu un bun-simţ ţărănesc veritabil, greu de sincer şi de nealterat. Eu ? Un bou.(sau, cel puţin, vorba prietenei Ileana Brie, "un zăpăcit"),

(continuăm mâine, sunt obosit. Sorrry!)