DE SARBATORI, SĂ RÂDEM UN PIC (2)

"Răzbunarea" continuă cu un sadism nemeritat şi greşit ţintit. Subiect Ana. EU: "Doamnă, vă rog să mă ajutaţi să mă servesc. Sunt paralizat la mâna stângă şi vă rog să-mi puneţi în farfurie şi să-mi tăiaţi cârnaţu". ANA: "Ioi, îmi pare rău. Sigur că da. Acuma!" EU (în timp ce Ana îmi tăia cârnaţu): "Ştii, doamnă, ce rău e să fii paralizat? Io trăies singur, şi mă "rezolv" cum pot...Dacă aş putea folosi şi mâna stângă, aş avea senzaţia plăcută că mi-o "face" şi altcineva...". Draga de Ană s-a făcut ca para focului, a bâiguit un "no, io nuştiu ce să zîc" şi a fugit în bucătărie. După o vreme am chemat-o, rugând-o să-mi aduca salată de "beaufut". A venit, vizibil contrariată, şi mi-a zis: "Imi pare rău, salată n-am!". EU: "Nu-i bai, doamnă, da abia am sosit şi mai stau, vă rog să-mi faceţi!" ANA: "Nu fac, domnu Dan...Dumneata nu ştii cât îi de lucru pă ea ?!" EU: "Nu-i bai, aştept". ANA "Ştii ce?! Nu fac nimic!". EU: "no nu-i bai. Da mâine faci?, că pot veni şi mâine". ANA: "NU FAC ! NU FAC ! NICI AMU, NICI MÂINE ! NO ! ŞI LASA-MĂ-N PACE !, PĂNTRU  NUMELE LU DUMNEZO !"

Draga de Ană m-a înţeles şi m-a iubit abia după un alt episod.
Ziaristul Dan Ielciu, vechi coleg şi vechi prieten, tomnatic, s-a însurat! (rău!, zic io cu invidie). Şi, ca să nu ne pună la suplicii financiare, nu ne-a chemat la nuntă. Şi bine a făcut. Ne-a invitat după nuntă, la o masă fără bani. Am mers voioşi. La masa cu pricina a fost invitat şi preţiosul om de afacei Ovidiu Turcu. Atmosfera era destul de plăcută (chiar dacă erau prezenţi şi "presarii" care au pariat pe aducerea "grasului" în public). Însă un lucru tot m-a deranjat. Masa se comporta excesiv de atent, se autocenzura chiar, dat fiind faptul şi luând în considerare că la masă era prezent bossul O.T, sponsor, sau potenţial sponsor.
Ana, doar Ana, a fost cea mai sinceră. Nu ştiu cum a venit vorba despre cozonaci...Aici, draga de Ană, ne-a povestit ceva tare fain (eu stăteam lângă ea). Şi-a povestit...."Eram în Maramureş şi ne-o invitat la ei nişte oameni cu bani - cred că ne-o invitat din respect pentru Ion, bărbatu-mio, că, no, îi poet. Ca să n-o mai lunjesc, m-o invitat să le fac nişte cozonaci ca la ţară. Am frământat aluatu, am pus multă nucă şi i-am băgat la cuptoru lor făcut afară, ca la ţară. Da le-am zis că nu mă pricep la cuptor, şi nu ştiu când îs gata. Colacii s-o copt da aveau coaja tare arsă...Domnilor le-o plăcut, că o mâncat miezu, nu şi coaja arsă..." EU (de lângă Ana): "Ană, de ce nu le-ai zis să mânce şi coaja arsă, că nu s-ar mai fi beşit!". Ana mi-a tras un cot în burdihan ţi mi-a şoptit "Taci!". EU, cu voce tare: "Ană, de ce nu le-ai zis domnucilor să mănânce şi coaja arsă, că n-ar mai fi fost pericol să se b e ş e a s c ă ?" ANA, nervoasă să mă ucidă: "No, bine mă Dane ! Şi-atuni te mai miri că lumea te crede bolund ?!"
"Presarii" s-au distrat copios şi am auzit "interferenţe melodice": "Ha, da tu Ană numa amu ai aflat?! Ăsta nu-i întreg la cap, de-o viaţă..." Bla bla...Nesimţiţii!.