duminică, 2 ianuarie 2011

continuare la SCRISOARE CATRE O PRIETENA DRAGA

Dragă prietenă, Ileana Brie
Nu dau vina pe educaţia din satul copilariei mele. Noi, copiii, nu ne spovedeam deoarece nu puteam răspunde cu "nu" doar la întrebarea "Ai preacurvit?"...
Tare mi-ar părea rău să nu crezi că intenţia mea nu e aceea de aţi jigni sentimentele şi de a persifla credinţa ta sinceră.
Dar nu înţelegeam nimic dit tot spectacolul bisericesc, şi nu-l ţnţeleg nici acum. Mă intrigă ţoalele popilor, cu caftane pe care le-ar înălţa pâna la cer dacţ i-ar lăsa gravitaţia. Poleială multă şi cântece, adică texte behăite...din care nu ţnţeleg nimic, NIMIC. Zic că dacă ne-ar vizita din când Isus Cristos, le-ar da peste caftane, le-ar smulge robele aurite, ar răsturna tarabele cu lucruri "sfinţite" de la mănăstiri şi i-ar trimite pe călugări la dezalcolizare...Ar arnca moaştele a atâtor "sfinţi"...de care oile credincioase îşi freacă portofelele, ca să-i ajute să aibă bani, şi lenjeria intimă, ca să aibă parte de ...de ce ?, de sex?...Doamne, Dumnezeule ! E atât de plină lumea de sfinţi, de moaşte şi de lucruri "sfinţite" încât lumea nu mai are timp să se gândească la Cel De Sus. Poate că s-ar gândi dacă...ar câştiga la loto 6 din 49. Ştiu, ştiu, dragă prietenă, că există şi preoţi devotaţi Domnului, ştiu că aceştia nu fac parte din cohorta de preoţi simulatori de credinţă, din categoria funcţionarilor în cele crştineşti, avizi de câştig şi opulenţă. Îţi dau un exemplu în acest sens. Cu mulţi ani în urmă, lucrând într-o redacţie, am cunoscut un bătrân preot greco-catolic (din Floreşti). Acesta m-a ascultat şi , culmea, nu părea deloc intrigat de "aversiunea" mea faţă de popime. A făcut o pauză, apoi mi-a zis: "te înţeleg, dle Trif, şi nu te condamn...Handicapul tău e acela că, de-a lungul vieţii tale, nu te-ai întâlnit şi cu PREOŢI. Te-ai întâlnit doar cu POPUŢI. Dar să ştii că mai există şi PREOŢI". Îl cred. Şi totuşi prefer să mă rog în catedralele verzi din mijlocul pădurii. Şi, parca-parcă, nu-mi doresc o viaţă veşnică. Îmi ajunge viaţa de până acum. Poate că e mai interesant  să trăiesc şi să dispar precum o plantă sau, mărog, precum o buruiană. Nu te supăra, prietenă! Te sărut frăţeşte pe obrajii tăi frumoşi. Cu drag, io, prietenul tau, zis şi Dan Trif

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu