(feel free to)translate this page into English
Apoi a venit Ceauşescu. Prima reacţiie a fost aceea de respingere. Sătenii comentau: "ăsta nu-i bun că-i oltean...oltenii n-au nici măcar closet pă lânga casă, au numa o groapă şi doi pari, unu împlântat lângă groapă, şi unu în mână, ca să deie cu el după muşte şi câini. N-au nici gard şi n-au nici grajd..." După o vreme, le-a plăcut de el.Punctul culminant a fost atins odată cu invadarea Cehoslovaciei de către ruşi. Comentarii şi sfadă: "vezi mă, ce curajos îi olteanu?, le-o zâs <...perialiiştii ăştia sovietici n-au ce cota în Cioslovacie!>, apoi,câteva zile mai târziu,badea Silvian: "Ceauşescu ar trebui să tacă, că i-or fute una ruşii păstă gură, di-o vedea el tăt imperialişti!". Se ştie apoi ce-a mai făcut Ceauşescu: a ţinut ţara în izolare, sărăcie, frig. La şcoală eram învăţaţi că trebuie să fim mândrii că trăim în Republica Socialistă România.Dictatura şi cultul personalităţii au fost primite cu supuşenia unui popor, popor lipsit de curajul de-a riposta. S-au înmulţit activiştii de partid şi membrii acestui partid. Programul tvr naţional, singurul existent, s-a redus la două ore, program în care se preamăreau realizările economice, program în care apăreau actori şi cântăreţi obedienţi care, prin vers şi cântec, glorificau cu neruşinare, cuplul Ceauşescu. Departe de a fi un protestatar, lucrând într-o fabrică producătoare de maşni(după proiecte nemţeşti din anii 40. Aici mai deschid o paranteza: prin 87, conducerea fabricii, gândind să modernizeze producţia de maşini de rectificat, a achiziţionat o maşină de acest fel tocmai din Suedia...dar n-a fost cu noroc: maşina-prototip, la descărcare în portul Constanţa, a căzut în Marea Neagră iar după ce au recuperat-o au adus-o la fabrică cu "parametrii" plini de rugină), m-am refugiat în "activităţi" care, trebuie să recunosc, mi-au făcut viaţa mai uşoară. Aduceam cărţi şi gestionam un stand cu titlul "Cartea la locul de muncă",am înfiinţat o brigadă atistică de agitaţie şi am organizat "descinderi" cu toată fabrica la spectacole de teatru şi de operă. Le vom lua pe rând. La standul "Cartea la locul de muncă" veneau muncitori şi funcţionari din fabrică şi cumpărau cărţi. Dar veţi vedea cum. Centrul de librării făcea nişte pachete, în pungi de plastic transparente sigilate. Astfel, un cititor care dorea Balzac, îl găsea în pungă cu cartea "Agricultura socialistă", pe "Idiotul" lui Dostoievski era musai să-l cumpere alături de "Poezii patriotice" sau "Alimentaţia raţională". Într-o zi a venit la mine un maistru cu funcţie în partidul comunist şi mi-a vorbit aşa: "Mă Copile, trebuie să m-ajuţi să reţolv o treabă familiaRĂ.Nevastă-mea o fost în vizită la o dostoriţă şi acolo o văzut o biblotecă mare, şi de-atunci tot m-a futut la cap să-i cumpăr bibliotecă. I-am cumpărat biblioteca "Lina", da amu nu-i mulţumită. Vrea şi cărţi în ea...Şi nu ori ce cărţi. Îi trebe numa cărţi cu copertă tare, că în bibliotecă n-avem niciuna. Ba, avem colecţia la "Munca de partid", la care-s abonat. Da aia-i subţire şi moale şi stă ca pula în biblotecă. Fă tu bine şi alege-mi şi amu şi pă viitor tot ce ai carte cu copertă tare, să steie bine în bibliotecă şi să-i închid gura la nevastă. Pentru asta, o-i da o bere!".....
(va continua)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu