EMIL BOC, SAU DESPRE COMPLEXUL OMULUI PITIC ( ETNOBOTANIC?)

Image via WikipediaEmil Boc, la graniţă cu sindromul Down

Nu numai istoria dovedeşte că oamenii pitici au o tenacitate ieşită din comun. Tenacitatea, în cazuri rarisime, când e dublată de geniu...răstoarnă lumea. A dovedit-o unu singur: Napoleon Bonaparte.
Revenind la plaiurile noastre mioritice, unde nu s-a întâmplat mai nimic, în "epoca modernă" pe care o parcurgem ca o naţie lipsită de vlagă şi de minimă revoltă, intrigă neadaptarea la  canoanele medicale absolut necesare într-o lume normală, menite să ferească "elita" politică românescă, de grave aberaţii, cu consecinţe greu remediabile. Numim aici, consultul psihiatric. Dacă această minimă şi sănătoasă  cenzură medicală ar fi avut loc, ţara aceasta ar fi fost scutită de "lumea" bolnavă de la vârf, de ciclopismul tătăresc a lui Băsescu şi de răchiţelismul downian a piticului Boc.
Boc? Boc...vine din neguri de vremi...obişnuit cu băile romane...cu amfitreate în care străbuni iluştrii "oratoriau" în senatul cosaşilor&cioplitorilor răchiţeleni...despre dreptul constituţional a acestor nobili breslaşi şi a celor ce vor să vină... Înclin să cred că aceste elucubraţii penibil -romantice pot fi uşor găsite în imaginaţia bolnăvicioasă....deci, în capul downian al premierului...cel mai penibil din lumea zis civilizată...
În lipsa unui consult psihiatric, Piticului îi găsesc circumstanţe atenuante. Răchiţele e un trib care se bucură, pe lângă multele closete în fundu curţiilor, de o producţie nemaipomenită de ciuperci, majoritatea bolunde . Sincer, îl suspectez că e mare consumator de ciuperci bolunde. Ar fi o explicaţie că nu se luptă pentru stopare etnobotanicelor. Repet, cred că e consumator, deja dependent, pentru că numai de acolo i se pot trage zimbetele cretinoide, ilustrare la spusele..."am ieşit din criză". Tot de acolo i se trage fervoarea cu care cântă "Puşca şi cureaua lată / Ce bărbat am fost odată!". Întrebare: Când, meghiş-totuşi, a fost asta?. Cred că cea mai elocventă dovadă de bărbăţie a Piticului a fost participarea  la congresul UDMR. N-a fost deranjat că acolo n-a găsit nicio inscripţie în limba învăţată în Răchiţele...Nici măcar:: "Bine a(---)ţi venit, no!" Acolo, degrabă lingător de cur unguresc, nu numa tătăresc, Piticu a rugat şi-apoi s-a asigurat că ungurii nu vor pleca în Panonia, că n-o să-l lase pe el fără guvern. Nota bene! Un joc, nu mai puţin  jenant, a făcut şi ilustra opoziţie! Ungurii i-au dat asigurări că nu vor pleca de lângă el (că, no, mai vor şi ei, ca tot emberu, o mică republicuţă), iar Piticu s-a întors la Bucale şi a decretat: În martie, România iese din criză!
Cine îl crede? Nici măcar p...!
(Piticu, precum un genial conducător, va fi exilat, cât de curând, pe insula elena din fundu curţii sale de la Răchiţele)

PS. Un banc bun...în context. Barza care l-a adus pe Boc a făcut două drumuri. Unu: când l-a adus. Al doilea: ca să-şi ceară scuze.